Arhiepiscopia Romanului si bacăului

Biserica Precista Bacău

Istoria Bisericii Precista din Bacau

Istoricul Bisericii „Precista” din Bacău

Din izvoarele scrise, dar şi din cercetările arheologice reiese faptul că Biserica Precista din Bacău a fost construită în perioada domniei Sf. Voievod Ștefan cel Mare, de către energicul și evlaviosul său fiu Alexandru, între anii 1489–1490, mai târziu decât Casa domnească şi Turnul de apărare (ridicate între anii 1476-1478).

Lucrările de finalizare ale bisercii au fost terminate la 1 ianuarie 1491, aşa cum reiese din pisania bisericii, descifrată pentru prima dată de Episcopul Mechisedec Ştefănescu, (Episcop al Romanului înte anii 1879-1892) și a fost sfințită de către Mitropolitul Moldovei din aceea vreme, Gheorghe I de Neamţu (1477-1508).

Pisania de piatră este aşezată la exterior, pe zidul de intrare, în stânga uşii şi în traducere din limba slavonă, are următorul conţinut: “Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul, Io Alexandru Voievod, fiul lui Ştefan Voievod, domn al Ţării Moldove, a zidit această casă întru numele Adormirii Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; şi s-a săvârşit în anul 6999(1491), luna ianuarie 1”.

Biserica Precista a fost construită din piatră şi din cărămidă, în stilul specific epocii lui Ştefan cel Mare. Alexandru Voievod a dorit ca acest sfânt locaş să fie echilibrat din punct de vedere artistic, fiind bine proporţionat şi lucrat cu mult meşteşug. Toate acestea au făcut ca biserica Precista să reziste secolelor. Numai aşa se explică faptul ca ea a rezistat timp de 150 de ani, până în anul 1641, fără a necesita reparaţii majore.

Ctitorul bisericii, Alexandru Voievod, pentru că era un om cu dragoste de Dumnezeu, a avut grijă de această biserică şi de aceea i-a dăruit proprietăţi şi bunuri pentru a se putea întreţine. În această direcţie menţionăm că imediat după terminarea bisericii, la 23 aprilie 1491, ctitorul donează un frumos Tetraevanghel, executat de un mare artist al vremii, Teodor Mărişescul şi care actualmente se păstreză în Muzeul de istorie din Moscova.

Alexandru Voievod a dăruit bisericii şi un Panaghiar, care se păstrează la Muzeul de Artă al României precum și anumite proprietăţi, printre care satele Poporul şi Letea.

 

În timpul expediţiei întreprinsă în Moldova de sultanul Soliman Magnificul, la 1538, pentru scoaterea din domnie a lui Petru Rareş, Casa domnească, Turnul de apărare şi celelate anexe au fost incendiate. În acest sens stau mărturie investigațiile arheologice desfăşurate la Casa domnească, între anii 1970-1973.

În evoluţia istorică a bisericii Precista din Bacău un rol important îl reprezintă documentul emis de voievodul Moldovei, Vasile Lupu la 6 martie 1641. Prin acest act Vasile Voievod, împreună cu Varlaam, mitropolitul Sucevei şi cu episcopii Evloghie de Roman, Anastasie de Rădăuţi şi Gheorghe de Huşi şi cu bunăvoirea Sfatului Ţării, dăruieşte Mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi satele Letea şi Poporul de la Bacău şi biserica zidită din nou în târgul Bacău, unde egumenul de la Trei Ierarhi va trimite un preot.

Cu ocazia cercetărilor arheologice întreprinse în zona bisericii Precista, nu s-a găsit o aglomerare de moloz care să dovedească că zidirea din nou a bisericii din Bacău a avut loc în 1641, aşa cum reiese din actul de la acea vreme.

Coroborarea datelor arheologice cu cele istorice ne duc la concluzia că în vremea lui Vasile Lupu, voievodul Moldovei, s-au efectuat reparaţii ample la sfântul locaş pentru a se putea în primul rând desfăşura slujbele liturgice, fără însă a se ridica din temelii o altă biserică.

 

În secolul al XIX-lea în istoria bisericii Precista se vor produce transformări, mai alea în arhitectura ei. În primele decenii biserica mai era încă metoc al Mănăstirii Trei Ierarhi şi era închinată şi mănăstirii Esfigmenos de la Sf. Munte Athos.

La mijlocul veacului al XIX-lea se simţea probabil necesitatea executării unor reparaţii capitale, iar călugării greci care conduceau această sfântă biserică pe atunci au întreprins lucrări mai ample. În acest sens ne referim la reparaţiile desfăşurate de Nil Arhimandritul de Esfigmenu, care în anul 1854, a întreprins lucrări de mare amploare la biserica Precista din Bacău şi care, fără rea voire au denaturat forma iniţială a ei. A fost adăugat un pridvor şi s-a construit o turlă deasupra pronaosului. Cu această ocazie s-a făcut pardosirea cu piatră a întregii suprafeţe din interiorul bisericii, care a fost aşezată peste cărămida smălţuită, cu care fusese amenajată în vremea lui Alexandru Voievod.

În urma secularizărilor averilor mănăstireşti din anul 1863, toate bunurile bisericeşti au trecut în proprietatea statului, iar personalul clerical şi neclerical a fost plătit de guvern, prin intermediul instituţiilor administrative locale.

 

Încă de la începutul secolului al XX-lea, mai exact la data de 1 iulie 1907, datorită demersurilor făcute de preoţii slujitori, dar şi de istorici vremii, biserica a fost declarată monument istoric. La 1924 Comisiunea Monumentelor Istorice îl trimite pe arhitectul Gheorghe Lupu pentru a cerceta obiectivul istoric, care ajunsese într-o stare de degradare nu tocmai bună. Acesta îl însărcinează pentru restaurare pe unul dintre cei mai buni specialişti ai vremii, arhitectul George Sterian, care a dărâmat clopotniţa de pe pronaos şi pridvorul adăugat, a refăcut învelitoarea şi ferestrele, redând bisericii domneşti forma originală.

 

Pictura din interiorul bisericii făcută iniţial în 1854, refăcută în mai multe rânduri în secolul al XX-lea, curăţată în 1933 şi restaurată în 1966 nu a mai rezistat timpului, pentru că suportul acestei picturi, tencuiala, s-a sfărâmat.

De aceea, în anul 1979 pr. paroh de atunci Constantin Mardare, împreună cu specialişti în domeniul restaurării şi picturii au luat decizia ca biserica să fie pictată din nou în tehnica „fresco”. Pictura a fost începută în anul 1984 de către prof.univ.Vasile CelMare din Bucureşti, şi continuată după 1988 şi finalizată în anul 1990, de pictorul Constantin Apostol din Bucureşti.

 

Lucrări de mare amploare s-au desfăşurat pentru punerea în valoare a acestei biserici domneşti şi între anii 1984-1988. Acestea sunt: s-a construit un gard de cărămidă pe temelie de beton şi piatră de munte, acoperit cu ţiglă pe o lungime de 450 de m; clopotniţa a fost construită din nou din piatră de munte acoperită cu ţiglă; la intrarea în incinta (curtea) bisericii s-a instalat o poartă monumentală . Merită să subliniem că ultima realizare din secolul trecut legată de biserica Precista, este construirea unui lumânărar, în anul 1995, care acum funcţionează ca aghiasmatar.

 

După anul 1995, când la conducerea bisericii Precista a venit energicul preot Constantin Tomozei s-au realizat foarte multe lucrări necesare pentru o mai bună organizare a vieţii parohiei şi pentru înfrumuseţarea acestei sfinte biserici. Dintre toate acestea amintim: construirea aşezământului “Naşterea Maicii Domnului” (cuprinde: capelă mortuară, sală de mese, bucătărie, biblioteca parohială şi camere de odihnă); foişorul “Maicii Domnului”- numit altarul de vară; pictarea gardului de 450 de m şi placarea lui cu piatră; acoperirea din nou a bisericii cu ţiglă “Bramac”; pictarea altarului de vară, amenajarea unei alei cu trandafiri; pavarea căii principale de acces către biserica Precista.

În anul 2004, pe data de 27 iunie biserica a fost sfinţită de către P.S.Ioachim, arhiereu vicar al Episcopiei Romanului şi Bacăului, acum Arhiepiscop al  Romanului şi Bacăului şi Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. În cuvântul pe care l-a rostit cu acel prilej, IPS Ioachim a evocat faptul că „biserica Precista este un izvor de tradiţie şi spiritualitate ortodoxă, oferind oraşului frumuseţea şi lumina de care are nevoie”.

Astăzi ca preoţi slujitori, alături de preotul paroh Mihail Tomozei, la acest sfânt locaş îşi desfăşoară activitatea pr. Contstantin Tomozei şi pr. Adrian-C-tin Bârdan..

 

 



Descrierea Bisericii Precista

Biserica Precista este amplasată în zona central-estică a oraşului şi a făcut parte din complexul arhitectonic al Curţii domneşti din Bacău, ridicat în epoca Sfântului Ştefan cel Mare, în a doua jumătate a secolului al XV-lea.

Biserica este realizată în plan treflat, cu turlă pe naos, cu o lungime de 25,68 m, lăţimea pronaosului de 9,62 m, lărgimea naosului de 8,12 m; lărgimea în dreptul absidelor este de 11,24 m.

Pronaosul este supralărgit, de formă pătrată, cu intrarea spre vest şi are două ferestre spre sud şi nord. Asemenea pronaosuri sunt şi la alte biserici ridicate de Sfântul Voievod Ştefan, precum cele de la Dorohoi, Vaslui, Popăuţi-Botoşani şi Iaşi. Naosul are abside laterale semicirculare în interior şi cu câte cinci laturi în exterior. Peretele despărţitor dintre pronaos şi naos a fost înlocuit cu o arcadă largăAbsida altarului, semicirculară în interior şi cu două laturi în exterior este flancată de nişele pronaosului şi diaconicului. Pronaosul e boltit în calotă sferică pe pandativi şi arcuri. Bolţi moldoveneşti cu arcuri piezişe se ridică deasupra naosului.

Turla este cilindrică în interior şi prezintă în exterior opt feţe. E aşezată pe o primă bază, de secţiune pătrată, din zidărie de piatră şi o a doua stelată cu 12 vârfuri de cărămidă. Doi contraforţi întăresc zidul în dreptul diaconicului şi proscomidiarului. Soclul este de piatră brută, cu un profil de piatră de talie.

În concluzie merită să subliniem faptul că planul de bază, iniţial, al bisericii Precista este alcătuit după stilul bizantin, adaptat la condiţiile interne ale Moldovei epocii lui Ştefan cel Mare, prezentând un amestec de caractere, din care a ieşit un tip şi un stil nou, moldovenesc.

În privinţa formelor interioare (planul şi boltirile), biserica se împarte în trei părţi constitutive: altarul, naosul şi pronaosul.

 

După opinia specialiştilor cel mai vechi icoane pictate din biserica Precista ar fi din secolul al XVII-lea şi acestea fac parte din catapeteasmă, care a fost lucrată şi pictată în această perioadă în stilul renaşterii. Uşile împărăteşti şi cele diaconeşti, icoanele împărăteşti, praznicale, ale proorocilor şi ale celorlalţi sfinţi care completează toate registrele iconostasului sunt lucrate în manieră realistă a umanismului, cu un colorit viu, aproape natural. Privită din acest punct de vedere, catapeteasma bisericii Precista din Bacău este o adevărată operă de artă, o moştenire din secolul al XVII-lea. Ansamblul iconografic de la catapeteasmă este deosebit de valoros nu numai prin vechimea şi aranjarea lui – colorit uniform şi deosebit de atrăgător – dar şi prin armonizarea deosebit de reuşită. Ceea ce conferă farmec părţii din faţa sfântului altar este şi încadrarea sculpturală de o rară frumuseţe artistică.