Arhiepiscopia Romanului si bacăului

Biserica Precista Bacău

f

Părintele Theodor Zotta, vrednic slujitor al Bisericii „Precista” Bacău, în perioada 1907-1922

Dintre personalitățile marcante care s-au născut și au viețuit pe meleagurile Bacăului spre sfârșitul veacului al XIX-lea și în prima jumătate al veacului al XX-lea, s-a remarcat Protoiereul Theodor Zotta, paroh al Bisericii „Precista” din Bacău.

Istoricul slujitorilor Bisericii „Precista” este bogat, dar pentru perioada secolelor XV-XVIII, documentele sunt puține și nu pot lămuri prea bine această problemă.

De-abia după 1833, se găsesc mai multe izvoare scrise în care apar un număr mai mare de preoți, care au slujit la altarul bisericii, printre care se regăseșete și pr. Theodor Zotta, slujitor devotat, un om energic și de mare cultură, care a păstorit Biserica „Precista” din Bacău, timp de 15 ani, între 1907-1922

În ceea ce privește viața și activitatea pastorală a părintelui Theodor Zottta, știm că s-a născut la data de 26 octombrie 1877 în com. Valea Arinilor, jud. Bacău, a fost licențiat în teologie, hirotonit preot la 23 de ani, pe  1 februarie 1900.  În anul 1907 vine la conducerea Bisericii Precista. A fost membru în  Consistoriul apelativ din Roman în anii 1906-1909, apoi numit în anul 1911 subprotoiereu, iar un an mai târziu, pe 1 decembrie 1912,  Protoiereul circumscripției Bacău, funcție reconfirmată în 1927 pentru încă cinci ani. A fost vicepreședinte al „Societății ortodoxe a femeilor române”, filiala Bacău, înființată prin concursul său.

În timpul primului război mondial, a militat pentru înființarea unei cantine sociale și a unei grădinițe de copii.

El s-a străduit să aducă îmbunătățiri administrării, restaurării și conservării bisericii ștefaniene.

Preotul paroh, sachelarul Theodor Zotta a publicat în anul 1911 o monografie frumoasă, dedicată bisericii cu titlul: „Istoricul Bisericii Precista din Orașul  Bacău”.

Din această lucrare istorică aflăm că până în anul 1882 s-a consemnat tradiția că  sfântul locaș ar fi fost ctitorit de Alexandru cel Bun (1400-1432) și soția sa Ana, pentru că până atunci nu s-a cercetat cu atenție pisania bisericii, scrisă în limba slavonă.

Cel care a tradus corect inscripția a fost Episcopul cărturar, Melchisedec Ștefănescu, care a păstorit Eparhia Romanului între 1879-1892, și care a publicat traducerea corectă a pisaniei, întru studiu apărut în revista „Biserica Ortodoxă Română”, București, 1882, nr. 11.

În această monografie Pr. Theodor Zotta a arătat precis, după inscripții și documente că ctitorul este Alexandru Voievod, fiul Sf. Voievod Ștefan cel Mare, iar biserica s-a terminat de zidit la 1 ianuarie 1491.

Totodată, cartea cuprinde date importante despre ctitorii și binefăcătorii bisericii, despre averea mobilă și imobilă a lăcașului, despre întreținerea, administrarea, îngrijitorii și reparațiile făcute, despre starea bisericii, parohia, enoriașii și personalul bisericii.

Pr. Theodor Zotta a înaintat un amplu raport Ministerului Cultelor, prin care a solicitat să se ia măsurile necesare întreținerii bisericii, care a fost declarată la 1 iulie 1907, monument istoric.

 În urma acestui raport, Casa Bisericii a trimis la Bacău pe arhitectul N. Ghica, care a constatat că pictura efectuată în 1854 ajunsese într-un stadiu avansat de degradare. Tot în timpul slujirii părintelui Th. Zotta, în anul 1911, arhitectul V. Drăghicescu a efectuat cercetări pentru dezvelirea celor două pietre mormântale din biserică, scoțând  la lumină și vechea pardoseală din cărămizi.

În anul 1919 a fost reparat acoperișul sfântului locaș de către Comisiunea Monumentelor Istorice.

Autorul menționează detaliat în lucrarea sa mai multe obiecte de valoare, pe care  biserica le-a primit în dar de la enoriașii din trecut, până la data de 1911.

Amintim aici faptul că Pr. Th. Zotta a descifrat de pe două icoane mai vechi ale Maicii Domnului, câteva nume de binefăcători, apoi vorbește despre alte obiecte care alcătuiau la acea dată, averea mobilă a bisericii:

„ …averea mobilă pe lângă cele necesare oricărei biserici, mai posedă o salbă la icoana Maicii Domnului, compusă din: doi lefți de aur, două mahmudele de aur, un stâlpar turcesc de aur, opt galbeni austrieci, nouă ruble de aur, șese mici monede de aur, un irmilic de aur, patru inele de aur….”.

          Observăm meticulozitatea  cu care părintele de vrednică pomenire descrie inventarul bisericii precum și faptul că dorea să scoată în evidență importanța ce o reprezintă donațiile acordate de oamenii cu suflet mare și credință în Dumnezeu, care au ajutat biserica de-a lungul vremii.

Pentru meritele sale preotul paroh Theodor Zotta a fost numit  in 1912 protoiereu al Județului Bacău, iar apoi zece ani mai târziu, în februarie 1922 a fost transferat la Catedrala „Sf. Nicolae” Bacău, în locul pr. Gh. Crivăț, cumnatul său.

          Aici, va sluji până la sfârșitul vieții sale, în 1947, fiind coleg întru slujire pentru o perioadă scurtă de timp, între 1944-1947, cu diaconul Constantin Mardare, viitorul preot paroh al Bisericii Precista Bacău, între 1962-1995.